Trandafirul japonez este floarea traditionala a Malaeziei, din anul 1960, iar aici poarta numele de bunga raya, adica floarea sarbatorii.
Trandafirul japonez mai este cunoscut in popor sub numele de hibiscus chinezesc. Este o planta ornamentala, cu flori mari, de regula rosii in soiul original, dar si portocalii, albe sau galbene in soiurile hibride. Florile sunt in general lipsite de orice miros sau parfum, iar un lucru foarte important, florile sale nu rezista mai mult de 5 zile.
In zona insulelor din Pacific, petalele trandafirului japonez sunt folosite in salate, in India floarea este utilizata pentru a lustrui pantofii.
Are o perioada de crestere intensa primavara-vara, iar spre sfarsitul verii se formeaza muguri de floare. Dupa formarea bobocilor, trandafirul trebuie tinut la repaus (temperaturi mai scazute, pana la 10 grade Celsius), timp de 1-2 luni. Iarna se tine in incaperi racoroase, departe de sursele de caldura. Vara se amplaseaza intr-un loc aerisit, usor umbrit, ferit de insolatie.
In functie de varietate, inflorirea are loc in perioada octombrie-mai, cel mai adesea in ianuarie. Cu cat sunt mai multe flori pe planta, cu atat inflorirea dureaza mai mult. O floarea dureaza in jur de o saptamana.
Apa se administreaza moderat in tot cursul anului. Pamantul nu se lasa sa se ususce complet. Apa trebuie sa fie la temperatura camerei si necalcaroasa.
Se inmulteste prin butasi. Se preleveaza varful unei ramuri, care are minim 4-5 frunze, dupa care se pastreaza in apa, pana cand prinde radacini. Se va transporta apoi la locatia dorita.