Legendele despre lacramioare sunt impartite. Unele spun ca florile de lacramioara provin din lacrimile Evei, dupa ce aceasta a fost alungata din Rai, iar altele sustin ca lacrimile Fecioarei Maria s-au transformat in lacramioare in timpul rastignirii lui Iisus Hristos. Indiferent care este adevarata, lacramioarele sunt pretioase!
Larcamioara este o planta delicate, care infloreste primavara devreme. Este una din acele flori pe care in copilarie le numeam ‘vestitorii primaverii’. Are radacinile extinse sub pamant, tuplina inalte de aproximativ 20-30cm, si doua frunze dispuse simetric.
Lacramioara poate fi intalnita, daca nu este cultivata, in padurile de foioase, tufarisuri, regiunile de deal si campie. Prefera umbra totala sau partiala, umiditatea ridicata, iar in paduri, acolo unde conditiile de climat o permite, poate forma covoare pe suprefete intinse.
In gradina, lacramioara poate fi cultivata pentru frumusetea si parfumul imbatator, insa trebuie supravegheata de la un an la altul, deoarece se extinde foarte repede, iar unii specialisti o considera invadatoare. Totodata, lacramioara atrage larvele unor fluturi si molii, si de aceea necesita stropiri frecvente.
Planta se auto-inmulteste prin rizomi, prin radacinile subterane care se formeaza pe parcursul iernii.
Utilizare
Infuzia din flori de lacramioara precum si tincture se folosesc pentru tratarea afectiunilor cardiace, a migrenelor, nevralgiilor, ametelilor. Orice utilizare insa, este intens recomandata sa fie facuta sub stricta supraveghere medicala, deoarece lacramioara este o planta foarte toxica pentru consumul uman.
Totodata, numele de Lacramioara este folosit ca nume propriu, si sugereaza o persoana timida, diplomata, care tine cont de sentimentele celor apropiati.